Rădăcinile noastre...
De când a încetat să mai bată inima plină de bunătate a profesorului, prietenului, tatălui, soțului și bunicului Gheorghe Mitoceanu (1944 - 2019), de atunci am promis că vom duce numele dumnealui mai departe cu orice preț, indiferent de consecințe. Pentru dumnealui muzica era ceva Sfânt, îi plăcea atât de mult încât a împărtășit generații și generații copiilor dornici de a învăța. Prin munca și eforturile depuse în fiecare zi, ani și ani, maestrul Gheorghe Mitoceanu a făcut în așa fel încât și nouă să ne placă portul și muzica populară. Noi, fetele, am promis la căpătâiul acestuia, cu lacrimi de disperare și cu o durere imensă în suflet că vom continua ceea ce dumnealui a început chiar de-ar fi să fie ultimul lucru realizat pe acest pământ.
''A plecat între îngeri să interpreteze în fața Domnului un cântec vesel și unul trist.
Vesel, pentru că sufletul lui mare a emis bunătate, cinste și încredere în oameni.
Trist, pentru că oricât s-ar fi străduit să slujească binele și frumosul pe acest pământ, a lăsat multe lucruri nerealizate, note neinterpretate și vise nevisate.
A încetat să bată inima unui milencean respectat, a unui om mărinimos prin ceea ce a dat oamenilor, fără a cere ceva în schimb.
A fost mulțumit atunci când i-a învățat pe elevi să fie oameni buni însă și să iubească muzica ce i-a fost hrană pentru suflet, libertate și viață.
Elevii și colegii și-l vor aminti după calitățile lui: hărnicia, conștiinciozitatea și responsabilitatea.'' (Sursa InfoMileanca)
